Povestea mea

adevaratele-modele-300x247Despre campioni se pot spune multe poveşti, unele se pot transforma în legende, altele devin lecţii de viaţă. Povestea mea s-a transformat însă din succes în agonie şi din agonie în poveste de campion mondial în doar cateva momente.

Am început cariera de sportiv la o vârstă fragedă şi atunci am ales hocheiul. Mi-am dorit dintotdeauna să urc pe prima treaptă a podiumului şi acest sport părea ca mă ţine în loc, iar la remarca tatălui meu cum că ar trebui să fac ceva potrivit mie, am decis după puţin timp să mă dedic patinajului viteză.

După 10 ani de patinaj viteză, 25 de titluri naţionale, 30 de recorduri naţionale şi locul 3 la cupa mondială de juniori, nu îmi doream să mă opresc nicio secundă. Viaţa m-a oprit însă. Dar nu pentru mult timp. După acel moment m-am ridicat imediat. Am ştiut mereu că trebuie să fiu campion şi cu acest mesaj în minte am continuat, pentru că eu cred că atunci când oamenii obişnuiţi se opresc, campionii continuă.

Până la accidentul din 1996, am fost unul dintre cei mai buni patinatori viteză, eram ca un maniac la antrenamente, iar cei din jur mă strigau ‘ambiţiosul’. În drum spre un nou concurs împreună cu familia am avut un accident rutier în urma căruia mi-am pierdut laba piciorului drept. La prima vedere, un accident de maşină nesemnificativ a naruit 15 ani de muncă din viaţa unui tânăr ce îşi dorea cu ardoare să fie sportiv.

După accident m-am înscris la Facultatea de Drept. Am reuşit să profesez puţin timp şi am realizat la fel de repede că în meseria de jurist nu exista podium sau medalii, iar eu asta îmi doream, să fiu cel mai bun, să fiu campion. Am ştiut mereu cine sunt şi ce pot să fac şi astfel am decis să mă întorc în Purtator-al-steagului-la-londra-300x247sport.

Fără niciun sprijin financiar din partea statului, mi-am deschis singur propria afacere din care mi-am finanţat participările la concursurile internaţionale. Deşi la început, după revenirea în sport, mi-a fost foarte greu, dorinţa de a fi campion nu m-a părăsit nicio clipă şi cu cât îmi era mai greu, cu atât visul meu creştea mai mult. Timp de câţiva ani, am fost ziua agent de vânzări la propria firma şi seara sportiv de performanţă. Prin cei 15 ani de antrenamente la ora 05:00 dimineaţa şi de muncă neîntreruptă, mi-am dat seama că am dobândit gândirea de învingător şi ambiţia de a nu renunţa nicio clipa.

Am căzut de multe ori, dar m-am ridicat întotdeauna

În primul concurs după revenirea în sport, îmi amintesc şi acum că mă întreceau până şi fetele la ciclism. Din cauza faptului că purtam proteza şi din lipsa unui sprijin profesionist în antrenamente, mi-am pierdut de multe ori echilibrul şi am ratat curse pe care le puteam câştiga fără probleme. Cu toate acestea, nicio secundă nu am dat inapoi şi de fiecare dată când mi-am pierdut echilibrul şi am căzut de pe bicicleta, m-am ridicat şi am continuat, realizând că în sport este exact ca în viaţă. Atunci am aflat că nu talentul va decide cine sunt, ci determinarea.

Cu banii câştigaţi din antreprenoriat şi cu răspunsul primit de la stat că în România nu există un campionat naţional de paraciclism, am participat în anul 2003 la Campionatul European unde am câştigat locul întâi. A fost succesul care m-a făcut să pedalez mai tare către visul de a ajunge la Atena.

După succesul European m-am pregatit constant pentru paralimpiada de la Atena unde am obţinut locul patru. Deşi un loc bun pentru un om care avea ca antrenor internetul, aşa cum îmi spuneau alţii, pe mine nu m-a mulţumit rezultatul şi la acel moment am simţit acest loc 4 ca pe o înfrângere, însă am continuat să lupt mai mult pentru visul meu.

Niciodată nu mi-a fost frică să mă implic în lucruri foarte mari

După Atena am devenit organizator al propriului lot de ciclism paralimpic unde m-am ocupat de la cumpărarea biletelor de avion şi până la roţile de bicicletă. După ceva vreme, mi-am găsit un antrenor şi am reuşit să formez şi prima echipă profesionistă de ciclişti paralimpici din ţară în paralel cu pregătirea pentru Londra, unde nu îmi imaginam să nu câştig.

În lupta neîntreruptă de a fi mai bun m-am analizat continuu şi am observat ce metode mă ajută să obţin rezultate. După 25 de ani de munca şi 4 titluri mondiale câştigate, am ajuns în momentul realizării celui mai mare vis al meu. Cu o noapte înaintea Paralimpiadei din 2012, emoţiile creşteau, însă am ştiut încă de la încălzirea ce a durat aproape 3 ore pentru concursul de 4 minute că locul întâi pe podium va fi al meu, ulterior aflând şi că am stabilit un nou record în ciclismul paralimpic.

Deși nu am câștigat o medalie dorită la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeioro, voi continua să îmi duc visul mai departe, iar în această toamna vreau să dobor recordul mondial al orei în paraciclism. „La Rio nu a ieșit exact cum mi-am dorit, dar am conștientizat că în sport medalia nu este totul. Imaginea unui sportiv contează uneori mai mult, nimeni nu îți poate lua realizările din carieră. Am fost foarte fericit să văd că atâția oameni mi-au transmis mesaje de încurajare, că fanii s-au gândit la mine și poate le voi mai oferi motive de bucurie în anii următori. În 2017 voi face probabil o pauză și mă voi focusa pe activitatea de la federație și de la Tușnad Cycling, dar, dacă mă voi simți apoi motivat și apt fizic, Tokyo 2020 ar putea fi un nou vis!”

 

 

FacebookFlipboardLinkedInPinterestTumblrWhatsAppReddit

Parteneri

Partener principalPartener Gold Partener Silver
szereda_roTusnadlogo_allianz
  Sustinatori 
 RO_BCR_Sponsoring_Coop_etc casco-logoMOL_logo Logo-MP-2014-mare
dedeman-bunnuclear-bun sigla Autoliv-Logo-neu